Şah la rege - doar 2-2

Mă tot gândeam cum să încep articolul. Să critic prestaţia jucătorilor Stelei sau să dau vina pe "blestemul ultimei secunde" care se abate tot mai mult asupra formaţiilor româneşti în ultima vreme. Aşadar primul semi-eşec în era Hagi. De ce îl consider semi-eşec? Pentru că toţi ştim cine e BATE Borisov şi toţi ne dăm seama că este o formaţie cel puţin cu două clase sub Steaua. Din păcate astă-seară s-a văzut altceva în teren. Deşi au pasat foarte frumos, steliştii s-au lăsat copleşiţi de visul unui al doilea an în Liga Campionilor, un vis care dacă nu suntem destul de atenţi, poate deveni o nălucă. Prima repriză a fost destul de slabă, trebuie să recunoaştem, ba mai mult, bieloruşii au şi marcat şi a existat un moment în care calificarea deşi părea atât de aproape, era mult mai greu de obţinut. Nu ştiu ce le-a zis Hagi la pauză jucătorilor săi, însă aceştia parcă au avut altă faţă în repriza secundă. A venit golul egalizator al lui Goian care a adus zâmbetul pe feţele suporterilor stelişti, apoi Steaua a continuat să atace şi a venit şi al doilea gol, dintr-o superbă lovitură liberă executată de Dică. Când ne credeam deja învingători bieloruşii ne-au dat peste nas şi au egalat din nou, făcând returul de pe Ghencea mult mai interesant. Păcat, credeam că Steaua ia lucrurile mai în serios, mai ales că Hagi avertizaze înaintea meciului cât de periculoşi pot fi bieloruşii. Restul, vă las pe voi să comentaţi.

   Articol scris de Andrei Hasna